Custom Search

miercuri, 30 ianuarie 2008

DUBAI MARATHON 2008: Singuratatea alergatorului de cursa lunga - ultima parte

Multumesc tuturor celor care mi-au trimis mail pe sportromania@gmail.com Am inteles ca este destul de greu sa lasi comentarii aici pe blogspot... Impreuna cu MrB si Toto ne-am gandit sa cumparam un domeniu si vom face un bolg-site cu mult mai multe facilitati. Va mai trece o luna (sa concepem site-ul) asa ca va rugam sa ne "suportati" aici pana atunci.

Astazi ultima parte despre SINGURUL ROMAN CARE A ALERGAT LA MARATONUL 2008 DIN DUBAI - MIHAI CATRINAR. Urmeaza cursa:

"…se pleaca!

Sentimentul e ca incepi o alergare de dimineata, mai ales ca sunt foarte multi oamenii in jurul tau, nu e un start obisnuit. Insa cu fiecare minut care trece coloana incepe sa se subtieze. Rasare soarele, si cascadele razelor lui se revarsa printre zgarie-norii Dubaiului, fara sa ne uite si pe noi, alergatorii. Cred ca privesc rasaritul asta mai mult ca oricand, si am captat atata energie cat mai putea inmagazina corpul meu pt cursa. Energie mentala, mai mult. Imi voi da seama mai tarziu.
Ma uit in jur si realizez ca majoritatea celor care alearga sunt cu o varsta medie de peste 30 de ani, si mai tot timpul vad cate un mosulica trecut de 50 sau 60 de ani. Trecut cu varsta doar! Corpul si mintea lor alearga un maraton! Ei sunt veteranii maratonului deja!

Primii 6 km trec repede, urmeaza 10 si apoi 15 km, cand simt ca sunt in cursa si trebuie sa stau concentrat mai mult pe ce se intampla cu starea mea mentala. Corpul deja imi face cadou o gamba amortita si cateva mici crampe dupa km11.

La aproape 13 km de alergare, trec pe langa noi, in directia opusa de alergare, Haille si prietenii care se bateau pt record! Ei erau deja la km 25!!! Stiu ca s-a produs o emulatie in grupul meu si ne-am repezit toti la gardul despartitor sa-l aclamam si sa-I admiram. Cursa continua pe bulevardul din Jumeirah, care trece prin fata Burj al Arab-ului.

La 20 de km, in fata Burj-ului, Elena si Cozmin - prietenii mei, ma intampina cu steagul Romaniei, si simt ca adevarata provocare abia incepe. Multimea de pe margine aclama si copiii stau pe marginea bulevardului cu mainile intinse si asteapta sa bati palma cu ei, staff-ul maratonului se plimba cu bicicletele si te incurajeaza, presa iti face fotografii, te incurajezi cu cei de langa tine, iti asculti respiratia, dirijezi muschii si strangi din dinti mergand mai departe. Dupa 20 de km, sunt oricum cu timpul mult peste asteptari: o ora si 44 de minute!
Alerg spre km 33 ultimul punct de intalnire cu Elena si Cozmin. Simt gamba dreapta tare ca fierul, iar partea frontala a muschiului tibiei nu mai raspunde deja. Dupa cateva sute de metri o durere de ficat ma indoaie de spate si 3 km ii fac in 18 minute, cea mai grea parte din alergarea de pana acum. Captez energia celor de pe margine care ne incurajeaza din ce in ce mai mult. Ii vad pe ai mei cum ma asteapta la km 33 si trebuie sa ma adun cumva, sa nu-i sperii prea tare. Cozmin m-a mirosit, dar nu mi-a spus decat la sfarsit…
Nu stiu prin ce minune reusesc sa inving durerea si sa-mi indrept spatele, dar dupa km 35 incep sa tanjesc din ce in ce mai mult dupa bornele ce vor sa vina. Senzatia e ca majoritatea din jurul tau se ineaca in alergare, iar tu nu faci decat sa intri in ritmul lor…mi-e rusine de cum alerg si ma concentrez pe fiecare pas si fiecare muschi pe care il pun in miscare, pastrand controlul asupra celor care sunt pe cale sa cedeze si mi-ar anula puterea de inaintare. Corpul e fantastic! Primesti atat de multe semnale, si oricat de obosit ai fi, trebuie sa le iei in considerare si sa actionezi.
Cu exceptia celor care au mai alergat maratonul, toti ne miscam ca la inceputul videoclipului Thriller al lui Michael Jackson, si ma refer aici doar pana la partea in care oamenii incep cu adevarat sa danseze!
Cu 5 km inainte de final se intra pe bulevardele principale ale Dubai-ului si multimea celor de pe margine se ingroasa, ca si incurajarile lor, traficul e blocat complet iar turnurile de 50 de etaje reflectand lumina soarelui iti ofera o imagine arzatoare la apropierea de miezul zilei si de tribunele din fata liniei de finish. Pentru mine e un plus de energie care ma impinge spre ultimii 2 km pe care ii fac in mai bine de 15 minute…


O Forta necunoscuta ma trage spre sfarsitul cursei atunci cand ma astept mai putin, cand senzatia de sfarseala incearca sa-mi domine spiritul. E de ajuns sa crezi cu putere in Ea si sa accepti ca, uneori, nu esti atat de puternic pe cat crezi.

Finalul vine mai repede decat ma astept. Multimea de la final care te aclama indiferent de pozitia pe care o vei ocupa, te face sa privesti spre cer pt o secunda, sa te intreci chiar si cu norii, pentru ca acum pieptul ti-e mai plin ca niciodata si inima zvacneste nebun in piept lasand totusi bucuria si emotiile sa treaca linia de sosire.
Am 30 de ani si acesta este primul meu marathon…Ma sperie ziua de maine cand nu ma voi mai trezi la 5 dimineata, nu voi mai bea proteina si atat de multa apa, si ma voi simti "deposedat" de obiectivul pentru care am luptat o luna de zile. Ce prostii vorbeste asta aici? Asta era Mihai inainte sa puna mana pe Khaleej Times, 18 decembrie…hahaha!"

Etiopianul de 34 de ani Haile Gebrselassie a castigat cursa, dar nu si potul cel mare de 1 milion. A terminat cursa in 02:04:53, cu 27 de secunde peste recordul stabilit in septembrie la Berlin. S-a ales “doar” cu 250,000usd.

Astept sa-mi spuneti in Comentarii sau pe mail: sportromania@gmail.com , daca v-a placut si va promit si un interviu cu Mihai Catrinar - el este atletul care a alergat pentru Romania la Dubai Marathon 2008.

Related Posts :



Un comentariu:

kiptanui spunea...

Mihaita, esti super tare!! Bravo, mai nene!